Cum am tâmpit poporul, cu televizorul

4 ian. 2011 | Paul Olteanu

De ceva timp am renunţat să mă mai uit la televizor.

Am renunţat, pentru că mai ales în ultimii 2 ani (cam de când cu criza) închideam televizorul aproape deprimat. Ştirile despre sărăcie, crime, violuri, atentate, sinucideri şi alte nenorociri aveau talentul să scoată toată energia din mine şi infinit mai rău: toată dorinţa de a mă trezi a doua zi să fac ceva.

Am conversat pe subiect cu câţiva oameni de TV şi cu alţi prieteni şi părerea unanimă a fost: “asta se vinde. La asta se uită lumea. Asta face rating.”

Cum înţeleg destul de bine raţiunile ce stau la baza oricărei companii (chiar şi o televiziune) am zis şi eu:  you don’t fuck with that. Dacă asta generează profit, asta e.

Am zis că e scuzabil să liverzi mizerie, dacă publicul doar asta vrea să cumpere.

Există o teorie conform căreia oamenii se uita la nenorocirile de la TV pentru că, în comparaţie cu ele, viaţa lor pare brusc mult mai frumoasă. Şi aşa e: stă în firea şi în psihicul nostru să comparăm. Aşa s-a născut capra vecinului… din comparaţie. Doar că…
… de curând am citit despre experimentul ăsta în “Predictably Irrational” de Dan Ariely:

“(…) In one notably study, John Bargh, Mark Chen, and Lara Burrows had participants complete a scrambled sentence task, rearranging the order of words to form sentences. For some of the participants, the task was based on words such as aggressive, rude, annoying, and intrude. For others, the task was based on words such as honor, considerate, polite and sensitive. The goal of these two lists was to prime the participants to think about politeness or rudeness as a result of constructing sentences from these words (this is a very common technique in social psychology, and it works amazingly well).
After the participants completed the scrambled-sentence task, they went to another laboratory to participate in what was purportedly a second task. When they arrived at the second laboratory, they found the experimenter apparently in the midst of trying to explain the task to an uncomprehending participant who was just not getting it (this supposed participant was in fact not a real participant but a confederate working for the experimenter).

How long do you think it took the real participant to interrupt the conversation and ask what they should do next?

The amount of waiting depended on what type of words had been involved in the scrambled-sentence task. Those who had worked with the set of polite words patiently waited for about 9.3 minutes before they interrupted, whereas those who had worked with the set of rude words waited only about 5.5 minutes before interrupting.

A second experiment tested the same general idea by priming the concept the elderly using words such as Florida, bingo, and ancient. After the participants in this experiment completed the scramble-sentence task they left the room, thinking that they finished the experiment – but in fact the crux of the study was just beginning. What truly interested the researchers was how long it would take the participants to walk down the hallway as they left the building. Sure enough, the participants in the experimental group were affected by the “elderly” words: their walking speed was considerably slower that that of a control group who had not been primed. And remember, the primed participants were not themselves elderly people being reminded of their frailty – they were undergraduate students at NYU.”

Experimentul de mai sus ne arată cât de influenţabile sunt mintea şi comportamentul nostru.
Dacă încă aveţi îndoileli vă invit să priviţi şi exemplul de aici care foloseşte principii din NLP pentru acelaşi lucru ca şi experimentul de mai sus.

Şi cum în România televiziunea, această ultimă plăcere ieftină, este de departe cel mai puternic branşament informaţional al populaţiei să nu ne mire scenariul de mai jos:

TV: crime, violuri, sărăcie, prăpăd, inundaţii, catastrofe, ceartă, scandal, cocalari, emigrare, Becali, bani, etc.

La care se adaugă părinţii: disperaţi, concediaţi, nervoşi, neliniştiţi, furioşi, frustraţi, etc.

Asta nu poate duce decât la nişte copii şi respectiv, un viitor:
– fără valori;
– furios şi agresiv;
– dornic să facă bani repede şi să arate ca Mutu;
– intolerant;
– incult;
– care preferă să abandoneze o ţară decât să pună umărul la repararea ei.

Ce soluţie văd eu?

Simplu de zis, complicat de făcut: înlocuirea cuvintelor de mai sus, cu altele precum: valoare, integritate, filantropie, grijă, respect, muncă, pasiune, dedicare, etc.

Apariţia a cât mai multe Eugenii Vodă şi a câţi mai mulţi Cătălini Ştefănescu, care să scoată în faţa minţii noastre cât mai mulţi oameni asemenea cărora să ne dorim să fim.

Schimbarea lumii ăsteia pleacă de la cele mai simple lucruri.

Şi sper că dacă aţi citit până aici, este limpede şi pentru voi că schimbarea lumii ăsteia pleacă în primul rând de la ce punem în cap şi ce scoatem pe gură.