Viața se mută online

27 sept. 2012 | Paul Olteanu

Tatăl meu n-a suportat să aibă șefi așa că pe la începutul anilor 90 s-a hotărât să „se privatizeze”.

De-a lungul anilor a făcut multe lucruri, mai toate antreprizele sale fiind cumva înaintea timpului lor. Şi printre ele s-a numărat şi Electroplus – o companie care prin 1995 a devenit primul furnizor de internet (evident prin dial-up) din Ploiești. La vremea respectivă toată „țeava de net” din oraș avea 64 kB / sec. Cu alte cuvinte, toată viteza de net din Ploieşti de la începutul anilor 90 s-ar fi chinuit câteva minute să încarce conţinutul blogului ăsta.

Eu am crescut practic printre servere (zise şi „cratițe”), limbaje de programare, Linux, rețelistică şi aşa mai departe. Şi în tot procesul ăsta, pe lângă faptul că am învăţat lucruri pe care le folosesc şi azi, cel mai interesant a fost că am văzut cu ochii mei evoluţia internetului şi a tehnologiei în .ro:

Cum arăta internetul pe la jumătatea anilor 90

Îmi amintesc de primele site-uri în HTML, care se împodobeau cu .gif-uri animate ca pomul de Crăciun.

Îmi amintesc de primele topuri (gen Top100.ro) în care creşteai dacă aveai cât mai multe voturi. Şi ţin minte că deşi aveam vreo 11 ani învăţasem cum să îmi votez site-ul cu proxy-uri ca să ajung cât mai sus şi să-mi crească traficul.

Îmi amintesc de mIRC şi de canalele de pe Undernet. Îmi amintesc cum stateam conectat cu câte 5 useri ca să pot înregistra un canal.

Îmi amintesc cu arăta eMag la început şi cât de sărac era.

Îmi amintesc de motoarele de căutare dinaintea Google şi chiar dinaintea Yahoo: Dogpile şi Altavista.

Îmi amintesc de primele forumuri şi primele directoare de site-uri pe care intram şi încercam să-mi fac prieteni în alte ţări trimiţându-le mailuri. Şi de cele mai multe ori oamenii erau amabili şi răspundeau.

Îmi amintesc până şi de primele agregatoare de webcam-uri pe care stăteau o grămadă de dubioşi perverşi care-mi scriau că sunt drăguţ şi mă întrebau dacă nu vreau să merg la ei în Germania (true story).

Asta se întâmpla pe internet în România pe la jumătatea anilor 90. Eram puţini, iar prezenţa acolo era mai degrabă un privilegiu.

Cum arată internetul azi

Cam aşa, în general:

Cam aşa  în particular:

 

Şi cam aşa de Crăciun:

Internetul s-a schimbat şi odată cu el şi viaţa noastră

Azi prezenţa on-line nu mai e un privilegiu, e o necesitate. Şi o realitate. Fie că vrem, fie că nu, oamenii caută produse, servicii, persoane, distracţii, vacanţe şi aproape orice altceva pe internet.

Azi, primul lucru înainte (sau după) un interviu de angajare cineva îţi caută numele pe Google. Şi ce apare, aia eşti.

Azi, primul lucru când mergi să prezinţi o idee sau nişte servicii, lumea îţi cere un site unde să vadă mai mult.

Pe scurt, azi, fie că eşti one-man-business sau o mare corporaţie, viaţa şi piaţa se mută încet dar sigur pe internet. Şi pentru a putea supravieţui (şi de ce nu, prospera) într-o lume ca asta trebuie să reînvăţăm să comunicăm. Şi trebuie să înţelegem că internetul este noua piaţa de desfacere şi noul loc de întâlnire pentru oameni şi idei. Iar armele cu care o să câştigăm teren în lumea asta se cheamă: Personal Branding, SEO, Page Rank şi aşa mai departe.