Business cu Personalitate
4 dec. 2014 | Paul Olteanu
BUSINESS CU PERSONALITATE
În urmă cu mai mulți ani am terminat facultatea de marketing și îmi amintesc că unul dintre primele lucruri despre care învățam acolo erau cei 4P – Produs, Preț, Promovare și Plasament – descriși de Philip Kotler în cartea “Marketing Management”.
Deși în februarie 2011 lucrarea de mai sus a ajuns la cea de-a 14-a ediție (da, ați citit bine), ea omite în continuare să pună în perspectivă „un P” extrem de important și anume People, sau dacă e să fim și mai specifici, Personality.
De 10 ani lucrez transformări personale sau organizaționale, iar în ultimii doi m-am folosit puternic de un instrument care m-a fascinat: Process Communication Model – o teorie de personalitate și comunicare premiată, folosită la NASA și în pregatirea comunicațională a președinților americani.
În timpul ăsta am avut prilejul și privilegiul să învăț din varietatea clienților mei: organizații mari sau mici, naționale sau multinaționale, for profit sau non profit. Mai jos, vreau să împărtășesc cu voi 3 idei pe care le consider de maximă importanță, desprinse din munca și provocările acestor ultimi 8 ani:
E despre cum, nu despre ce
Toată educația noastră academică e despre ce. Fie că vorbim de gimnaziu, liceu sau facultate, focusul cade pe a memora și reproduce conținut. În școală, cum facem ce facem este marginal. Dacă vreți să explorați ideea, vă invit să urmăriți clipul de mai jos:
Iar apoi intrăm în business, ca angajați sau antreprenori și aici totul se schimbă. Aici, aproape totul este despre cum: cum vorbim, cum prezentăm, cum ne înțelegem pe noi înșine și cum ne înțelegem clienții, cum gestionăm crize, cum colaborăm și cum armonizăm echipe.
Iar cum-ul, la nivelul său cel mai intim, își are rădăcina în structura personalității noastre. Organizațiile ar trebui să mute din ce în ce mai mult focusul de pe „ce”, pe „cum”, pentru că dacă “cum”-ul e bun, “ce”-ul vine de la sine.
Personalitate vs. Competențe vs. Cunoștințe
Să știu în teorie cum să conduc o mașină = cunoștințe.
Să pot să o conduc fără să mă mai gândesc la fiecare pas din proces = competențe.
Cum anume o conduc astfel încât cineva alege să meargă cu mine în locul altuia, amprenta mea personala asupra condusului = personalitate.
În lumea în care trăim personalitatea a ajuns să devină cel mai puternic diferențiator. Personal sau profesional.
Internetul ne asigură accesul la toate cunoștințele posibile (lucru radical diferit în urmă cu 10-20 de ani).
Programele de formare, coaching sau mentorat ne sprijină în internalizarea cunoștințelor și în transformarea lor în competențe. Orice om și orice organizație poate avea acces la cele de mai sus.
În timp ce, în final, personalitatea determină felul în care oameni cu cunoștințe și competențe similare vor aborda o provocare.
Culturile organizaționale eficiente, acest Sfânt Graal al zilelor noastre, nu sunt altceva decât excelenta armonizare a personalităților diferite într-o organizație în slujba unei viziuni și a unor obiective și valori comune.
Plante, nu piulițe
Abordarea organizațională tradițională, aidoma procesului de educație formală, este să formăm oameni (piulițe) care să se potrivească mecanismului (organizației). Oricând unul “se defectează”, el poate fi înlocuit cu relativ mare ușurință și minime pagube.
Ne concentrăm pe “ce” trebuie să facă oamenii și atunci când nu le vine la îndemână “ce”-ul nostru, intrăm în micro-management și îl facem noi în locul lor, sau petrecem zeci sau sute de ore explicându-le cum să obțină rezultate în stilul nostru.
În timp ce abordarea aceasta era perfect validă și justificată într-o perioadă în care ponderea muncii era de rutină și nu presupunea în niciun fel creativitate sau inovație, în zilele noastre povestea asta arată radical diferit.
Astăzi, cele mai performante organizații sunt cele care înțeleg că potențielul oamenilor lor reprezintă cel mai puternic vector de creștere de care dispun. Iar cultivarea individualităților și armonizarea lor reprezintă diferențiatori extrem de puternici și una din singurele forme de sustenabiltate organizațională pe termen lung.
Liderii organizațiilor descrise mai sus (extrem de puține la număr) se comportă ca niște grădinari iscusiți, care înțeleg că potențialul fiecărui om iese la iveală și produce valoare atunci când este cultivat în modul corespunzător. Acești lideri observă și cultivă, în loc să măsoare și să taie.