Ziua care a distrust parerile preconcepute (MentorshipNET in RAU)

8 apr. 2009 | Paul Olteanu

MentorshipNET in Universitatea Romano-Americana: trebuie sa recunosc ca am fost reticent si sceptic vis-a-vis de succesul unui astfel de eveniment la mine in facultate. Dar, cum Ramona de la Raiffeisen a vrut si la fel si Mihaela de la BRD am zis: „De ce nu?”.

Mihai, viitorul presedinte (sper) al CS-URA m-a ajutat cu comunicarea evenimentului in facultate si mi-a facut cunostinta cu dna. prorector Doiniţa Ciocîrlan. Femeie mai deschisa si de treaba ca dumneaei, mai rar! In 10 minute a zis: „OK! Facem!”

07.04.2009, ora 12:00 peste 120 de oameni in sala:
Niciodata, la nici un curs, sau examen nu am vazut o sala amfiteatru din Romano-Americana plina pana la refuz. Toate locurile ocupate, chiar si primele randuri (ceea ce la examene/cursuri chiar nu vezi). Am ramas impresionat. Sincer impresionat. Si asta le-am spus si lor, tinerilor din sala: „Va multumesc in dubla calitate astazi! Atat ca organizator al acestui eveniment, cat si in calitatea de coleg al vostru. Prin prezenta voastra de astazi aici, ati demonstrat ca aceasta Universitatea nu e alcatuita numai din fiţe, şpagă si cocalari plini de bani!”. 

Cel mai interesat si activ public de pana acum
In ciuda tuturor asteptarilor, oamenii nu au dormit. Au fost cuminti, linistiti si cel mai important: interesati. Au ascultat intrebarile mele catre Radu Topliceanu (Director credite pers. fizice la Raiffeisen Bank), Mihaela Feodorof (Director gestiune individuala si recrutare la BRD), Dragos Farmazon (Director marketing la ArtMark) si Ramona Badescu (HR la Raiffeisen). 

Mai mult, la intrebarea: „Un student de la o universitatea particulara este dezavantajat in fata unuia de la o universitate de stat?” toata sala a aplaudat. Frate, incredibil: chiar le pasa de viitorul lor! Chiar le pasa de felul in care angajatorii ii privesc si de felul in care urmeaza sa evolueze profesional!  

Am demonstrat profesorilor ca se poate sa ai un amfiteatru plin care la sfarsitul cursului sa aplaude!
Totul a durat o ora si 20 de minute. Ca un curs. Iar la sfarsit, cand am pus microfonul jos, toata lumea aplauda. Erau aplauze venite din suflet, caci se simte dupa intensitate si energie cand sunt doar de show si cand sunt sincere.

Pentru mine, ziua de ieri a meritat poate mai mult decat orice salariu sau orice recunoastere. Mie, ziua de ieri mi-a demonstrat ca pasiunea si daruirea invinge in fata ideilor preconcepute si invinge in fata ignorantei. Tot ieri mi-a fost clar ca ce-am zis pe twitter acum ceva timp si anume ca: „As face cursurile de public speaking obligatorii pentru toti profesorii din Romania!” este întemeiat! Cred ca pe langa calitatea oamenilor, diferenta a fost facuta si de nivelul discursurilor.

Asa ca: multumesc tuturor celor implicati si „La mai mare!”. Multumesc pentru ca mi-ati amintit de ce iubesc sa fac ceea ce fac!