de(spre) succes

3 iul. 2009 | Paul Olteanu

Dragoş Bucurenci mi-a dat-o! Asta după ce şi-a luat-o mai întai şi el de la Emi Gal. Mă refer la leapşa.

Problema pe care ne-a ridicat-o la fileu, mie şi lui Mitrana este: cum vedem noi succesul.
În primă fază m-am gândit că asta-i una din discuţiile alea care se poartă pe drum de seară, cu prietenii şi care ne face să uităm cât e ceasul şi a câta sticlă de vin tocmai s-a golit.
Dar gândindu-mă mai atent, mi-am dat seama că în viziunea mea lucrurile stau destul de simplu.

Şi-atunci, cu Camil Petrescu şi al său “Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întai” înainte, zic:

Eu plec de la premisa că toţi oamenii sunt diferiţi şi au nevoi şi dorinţe particulare. Cu alte cuvinte, ce mă mişcă pe mine s-ar putea să nu te mişte pe tine şi invers. Ce pasionează pe unul, s-ar putea să plictisească de moarte pe altul.

Pe urmă, succesul în accepţiunea mea, este strâns legat de obiective şi de o stare pe care o am pe parcursul atingerii lor. Cred, asemenea lui Dragoş, că a avea success înseamna a face ce ai (sau ţi-ai) promis că o să faci. Dacă îmi propun ca până în 2011 să am o maşină nouă şi reuşesc, eu raportez asta ca un success. Dacă îmi stabilesc un obiectiv să public o carte şi o fac, pot spune că am avut succes. Daca vreau să am program flexibil la job şi eu miercuri la ora 12 sunt la mare, tot succes se cheamă. Şi aşa mai departe.

Dar, pe lângă capacitatea de a atinge obiective, eu cred că mai există un element care trebuie luat în considerare într-o discuţie despre succes. Şi anume: cum ne simţim pe parcursul atingerii obiectivelor.

Pentru mine, este foarte important să fac cu plăcere şi cu pasiune ceea ce fac. E important să simt că sunt dedicat atingerii obiectivului pe care mi l-am stabilit şi că munca pe care o depun în acest sens, e facută cu plăcere.
Daca asta nu se intamplă, chiar dacă într-un final reuşesc să îmi ating obiectivul aducator de succes, eu nu o să mă simt “de succes”.

Pe scurt: Succesul pentru mine = fă ce(-ţi) spui că o să faci şi fă-o cu plăcere!

Eu, le-o dau mai departe celor de la CROS si Ralucăi. Mult succes! 😉