Ce ne invata muzica lui John Butler despre discurs public
27 oct. 2013 | Paul Olteanu
Am descoperit piesa Oceans de John Butler in urma cu aproximativ un an si de atunci o ascult obsesiv. Cred ca nu trece o saptamana in care sa nu ruleze macar de 2-3 ori pe repead si o am pe cel putin 3-4 CD-uri in masina.
Eu si „Oceans” am trecut prin toate stadiile unei relatii: am descoperit-o si am simtit nevoia sa le povestesc tuturor prietenilor despre ea; am inceput sa petrecem mai mult timp impreuna si asta ne-a ajutat sa ne cunoastem; a fost alaturi de mine la bine si la rau; am avut parte de o multime de drumuri si experiente impreuna, etc.
Si, de curand am constatat ca, exact ca intr-o relatie, timpul aduce o noua perspectiva asupra partenerului: de curand, mi-am dat seama ca felul in care John Butler canta „Oceans” rezuma multe dintre credintele mele despre vorbirea in public. Dar mai intai, va invit sa faceti cunostinta cu piesa care mi-a fost alaturi, la bine si la rau, in ultimul an:
6 lectii despre discurs public si livrat prezentari pe care le invatam de la John Butler
1) Mai multe corzi, mai multe optiuni
Mai multe corzi, mai multe optiuni – mai multe cuvinte, mai multe optiuni. In discurs ajuta sa ai cuvintele la tine: ajuta sa citesti, sa vorbesti si generc vorbind sa ai o tolba cat mai bogata cu optiuni lingvistice.
Piesa asta nu poate fi cantata decat pe o chitara cu 12 corzi, pentru ca frumusetea ei vine si din subtilitatea diferentelor dintre note. La fel se intampla si in discurs sau prezentari: uneori, detaliile cuvintelor noastre conteaza cel mai mult si cum spunem ceva e uneori mai important decat ce spunem.
2) Incepe jos, termina sus
La fel ca si in piesa, in discurs sau prezentari e util sa construiesti un crescendo a ceea ce vrei sa transmiti. John incepe cu ciupeli si cu un tempo linistit, iar apoi, pe parcursul celor 12 minute creste in intensitate.
Crescendoul ajuta foarte mult pentru ca genereaza suspans si creste tensiunea si interesul pentru subiect. Publicul se intreaba „what happens next” si ramane conectat la discurs si la vorbitor.
3) Rupe ritmul
Un lucru pe care il apreciez in mod particular la piesa si care stiu ca functioneaza de minune in discurs si prezentari este ruperea ritmului. Daca livrezi prea mult in acelasi registru, mintea publicului paraseste incaperea. Daca vrei sa captezi atentia si sa tii auditoriul conectat, e foarte util sa schimbi ritmul si registrele: de la cuvinte la imagini, de la teorie la povesti, de la seriozitate la umor, de la statistici la studii de caz, etc.
Varietatea e captivanta si tine publicul alaturi de tine pana la final.
3) Energia e seducatoare
Atat in muzica, cat si in discurs, energia e seducatoare. Cu cat un vorbitor e mai energic si mai pasionat de ce spune, cu atat e mai placut si mai captivant de urmarit. Incearca sa traiesti ce spui, asa cum traieste John cele 12 minute din Oceans.
Aspectul asta – al energiei, este unul din cele mai de impact componente discursive si de prezentare pe care le-am observat in ultimii ani de cand predau public speaking. Nu cunosc nici un vorbitor care sa fie energic si sa fie plictisitor pentru public.
4) Construieste un punct culminant
John o face intre minutul 7:40 si 9:00. In discurs, asta e momentul de apogeu energetic; e momentul decisiv de persuasiune si influentare al auditoriului. Asta e momentul in care publicul, in cazul ideal, ar trebui sa simta fiori de emotie.
5) Incheie in forta
Dan Ariely povesteste in „Predictably Irrational” despre „The Colonoscopy Experiment” – un experiment care demonstreaza ca felul in care o experienta sa incheie, dicteaza perceptia noastra generala despre experienta in sine. De exemplu: daca ai o intalnire care decurge ok, dar se incheie prost, senzatia generala despre experienta e mai degraba proasta si vice-versa – daca intalnirea decurge asa-si-asa dar se incheie placut, senzatia generala e ca a fost mai degraba bine.
La fel se intampla si in discurs: incheierea dicteaza senzatia generala cu care va ramane auditoriul. Investeste timp si energie in a o pregati si a o face memorabila.
6) Practica e mama invataturii
Sau, practice makes perfect. De cand am ascultat Oceans prima data mi-am dorit sa o invat. In urma cu 3 ani mi-am cumprat o chitara si am incercat sa invat, dar nu am fost suficient de rabdator. Ma intreb cate ore (mii sau zeci de mii) a investit John in a ajunge sa cante asa. Si ma intreb de cate ori a cantat piesa asta pana sa-i iasa asa.
La fel se intampla si in cazul vorbirii in public. Practica si exercitiul te vor face din ce in ce mai bun si mai increzator. In timp, placerea si adrenalina constructiva vor lua locul emotiilor si tracului. Important e sa continui si cand te dor degetele 😉