Prezentarea care mi-a schimbat viaţa

1 feb. 2011 | Paul Olteanu

(expoziţiune)

În 2008 se făcea că eram încă preşedinte al Clubului Liderilor Mileniului Trei şi colega mea Gabriela Solomon tocmai mă anuţase că am fost invitaţi să vorbim despre Branding Romania la conferinţa IAA despre Branding de Ţară.

În seara dinaintea vorbirii am făcut prezentarea asta şi nu am putut să dorm.

(intriga)

Urma să fie una din primele mele vorbiri în public şi gândul ăsta mă chinuia cu atât mai mult cu cât evenimnetul urma să fie la Marriot iar antevorbitorii mei erau oameni precum Sashi Tharoor, Andrei Gheorghe şi Cosmin Alexandru.

(desfăşurarea distracţiei)

„Trebuie să găsim bani pentru Branding. Fundraising.” – ăsta era gândul cu care eu şi Găbiţa ne-am aşezat cuminţi la una din mesele din sală.

Pe tot parcursul celorlalte discursuri mi-am creionat câteva idei pe agenda pe care o primisem de la organizatori, în timp ce aşteptam cu picioarele tremurând sub masă să fiu invitat să mă adresez publicului.

Spre finalul conferinţei, unul dintre organizatori merge la pupitru şi spune:

“(…) acum că ne apropiem de sfârşitul discuţiei noastre, aş vrea doamnelor şi domnilor….”

Gata! Cu calm…. cu metodă…. totul o să fie OK îmi spuneam în timp ce mă pregăteam să-mi aud numele.

“…să invit să vă vorbească un reprezentant al tinerilor, al oamenilor care fac ceva în sensul celor pe care tocmai le-am discutat…”

(param pam pam)

Eu începusem deja să mă ridic şi să-mi adun de pe masă hârtiile pe care aveam ideile la care muncisem toată conferinţa când…

“…aşa că îmi face mare plăcere să o invit în faţa dvs. pe colega mea Gabriela Solomon!” (sala aplaudă)

Eu mă uit la Gabi, Gabi la mine şi în disperarea din privirile noastre apare totuşi licărirea ideii providenţiale: “Hai să mergem amândoi!”. În felul ăsta nici nu o făceam pe organizatoare de râs (că a anunţat pe cine nu trebuie) şi puteam să încercăm să spunem împreună discursul care era doar în capul meu.

Am urcat la pupitru.
Prima a vorbit Gabi cu glasul tremurând despre cum ne-a venit ideea şcolii de vară Branding Romania.
În timpul ăsta mie-mi tremurau mâinile lângă ea, uitându-mă la zecile de oameni din faţa noastră.
Apoi, când ea a terminat, eu am citit vorbele din slide-urile de mai sus şi trebuie să recunosc că asta e tot ce ţin minte.

Când am coborât de la pupitru simţeam că am terminat un meci de volei de 5 seturi în care eu am servit pentru punctul victoriei. Eram extenuat.

Dar greul trecuse şi acum era momentul să capitalizăm urcarea noastră pe scenă prin a merge la invitaţi şi a le cere date de contact, pentru ca ulterior să vorbim cu ei despre bani pentru Branding.

Unul dintre invitaţii la care am mers, a fost Cosmin Alexandru. “Bună ziua dl. Alexandru… ăăăă… aş vrea.. ăăă… dacă aveţi timp… ăă… săă… vă vorbesc despre…ăăă (…)”.
Cosmin mi-a întins o carte de vizită şi mi-a spus să-l caut. Eram sigur că nu o să primesc nici un răspuns pentru că mai auzisem “dă-mi un mail… (…)” de câteva ori.

(deznodământus)

La 2 zile de când i-am scris, mi-a răspuns şi m-a invitat la el la birou să vorbim.

Deşi nu ne-a putut ajuta cu bani, a venit ca vorbitor la Branding iar pe mine m-a recomandat pentru o bursă la programul de Leadership Creativ – Erisma, o şcoală care costa de 3-4 ori cât toţi anii mei de facultate.

Cum a fost prezentarea care mi-a schimbat viaţa?
înfricşătoare, plină de emoţii şi de necunoscut, cu insomnii, cu greşeli, penibilă din partea mea dar mai ales: frumoasă, neaşteptată şi generatoare de înâlniri de destin.

Morala: vorbiţi în public despre ce vă pasionează, despre lucrurile de care vă pasă atât de mult că nu puteţi dormi noaptea… că nu se ştie niciodată!