„Job in marketing” sau cum e să lucrezi în industrie

20 feb. 2013 | Paul Olteanu

La momentul la care scriu acest post, în fiecare lună, în România se fac 110 de căutări pe Google pentru sintagma „Job in marketing”. Și probabil că avem mai mulți studenți / absolvenți de marketing decât de o grămadă de alte facultăți / specializări la un loc.

Să fie asta bine? Sau rău? Depinde cum te uiți.

Teama mea, exprimată ieri în postarea despre consiliere în carieră, este că mulți tineri își aleg facultatea și drumul ăsta mai mult sau mai puțin la nimereală. Fără introspecție și fără prea mare legătură cu talentele, pasiunile, valorile sau motivațiile lor. Și implicit, asta duce la profesioniști slabi, plictisiți, demotivați sau, și mai rău: deprimați. Iar asta se vede peste tot: la interviuri, în muncă zi de zi și în rezultatele muncii de zi de zi.

Personal, cred că marketingul nu este pentru oricine. 

• Cred că marketingul este ceva ce înveți stând de vorbă cu prietenii la o bere și observând ce fac. Și pe ce dau banii. Și cum. Și când. Și mai ales de ce.
• Cred că marketingul este ceva ce trăiești pe pielea ta când încerci (în final) să cucerești (strategie de marketing) fata (publicul țintă) pe care o placi în secret de jumătate de an (timp în care ai făcut cercetare de piață și câteva focus grupuri cu toți prietenii tăi și dacă ai baftă și cu câteva din prietenele ei).
• Personal cred că marketingul e ceva ce nu se învață la școală (deși lipsa ei e dureroasă).
• Cred că e despre „nou” și „diferit„, iar lucrurile astea prin excelență se găsesc mai degrabă în acțiune și experiențe trăite decât în săli de seminar sau cărți.
• Și mai cred că marketingul este despre întrebări, oameni și emoție. De fapt, cred că despre asta e cel mai mult.

Dacă ar fi să încerc o definiție, pentru mine marketingul este despre a (îți) pune întrebările potrivite care să te ajute să construiești povești și momente care să-i miște pe cei din jur. Preferabil spre tine, produsul sau serviciul tău.

Cred că marketingul este despre bucurie, despre râs cu lacrimi, despre fiori și piele de gâină, despre momente în care zici „mamăăăă! ce tareeeee!”, despre zâmbete în colțul gurii și despre butonul de replay.

Și când mă uit la marketing ca cel de mai jos, mă bucur că lucrez în industria asta.

 

 
Și cum oamenii și emoția sunt peste tot, la fel e și marketingul. Chiar și în recrutări.
 

Iar acum în încheiere, tot ce pot să-mi doresc este să avem din ce în ce mai mulți colegi precum cei care au gândit activările de mai sus și din ce în ce mai mulți clienți precum echipele Heineken care le-au aprobat.

Și dacă tot e listă de Crăciun… și din ce în ce mai multe bugete ca cele alocate campaniilor de mai sus.

Așa să ne-ajute Dumnezeu 🙂